Iarna la munte - part 2

Data:  5 - 6 ianuarie

4 oameni

Punct de pornire: Busteni

Plan initial: ajungem in Busteni, urcam cu telecabina pana pe Platoul Bucegilor, facem niste poze, dormim la cabana Babele si ziua urmatoare pornim spre Rasnov, vizitam cetatea si Pestera Valea Cetatii, dupa care ne intoarcem la Sibiu.

Plan de rezerva: inexistent

Lucrurile aveau sa mearga prost din momentul in care am coborat din microbuz in Busteni. Vremea nu prea era de acord cu planul nostru. In Busteni era innorat, ningea si aflam ca sus pe platou e viscol, deci nu va circula telecabina. Ni se ofera imediat alternativa jeep-urilor pentru a ajunge pana pe platoul Padina, dar preturile nu sunt tocmai atragatoare, asa ca refuzam.

Trebuie sa gasim alta optiune de cazare si asta cat mai repede, sa scapam de o grija si sa putem explora linistiti zona. Suntem indrumati catre o pensiune din Busteni, din apropierea telecabinei (nu am retinut numele pensiunii). Intram, comandam ceva de baut si ne asezam la o masa cu harta in fata sa ne studiem mai bine optiunile. Gazdele nu ni se par deloc primitoare, doar disperate dupa bani, asa ca refuzam sa ne cazam acolo. Nu ne inspira incredere.

In schimb, studiind putin harta in cautarea unor alternative, observam cateva cabane in apropiere: Gura Diham, Diham si Poiana Izvoarelor. La Gura Diham e plin, la Diham nu raspunde nimeni, dar avem noroc cu Poiana Izvoarelor. Ne spun ca au locuri si ne dau indicatiile necesare pentru a ajunge la cabana. 

Dar pana atunci avem de vizitat un obiectiv mai apropiat si usor accesibil in orice conditii: Cascada Urlatoarea. Traseul porneste de la telecabina si urmareste marcajul punct rosu pana la cascada. Traseul nu pune probleme nimanui si este foarte circulat. Ajungem la cascada, facem cateva poze si ne intoarcem in Busteni. 

Luam un taxi pana la cabana Gura Diham si de acolo incepe poteca spre cabana Poiana Izvoarelor.

Prima parte a potecii urca destul de abrupt pana la intrarea in padure. Ninsoarea si viscolul de jos nu par sa inceteze, asa ca doi dintre participanti decid sa se intoarca, optand pentru vizitarea castelului Cantacuzino. Noi ne continuam drumul spre cabana, o urcare lina prin padure, neasteptat de accesibila. Ajungem la cabana in jurul orei 5, un pic la limita, pentru ca ziua e scurta, dar nu ne faceam probleme. Aveam frontale si traseul e foarte bine marcat.

Cabana Poiana Izvoarelor

La cabana suntem intampinati de o doamna foarte primitoare, care ne conduce in camera. Nu ne asteptam sa avem asemenea conditii la un pret atat de mic. Camera de 2 persoane cu baie costa 70 de lei si avem apa calda la orice ora. Singura problema ar fi caloriferele, care nu fac fata si e necesar un sac de dormit bun daca mergeti iarna. Daca doriti sa mancati la cabana, va putem spune ca mancarea e foarte buna si preturile sunt corecte.

A doua zi dimineata iesim cu greu din sacii de dormit, pentru ca temperatura in camera scazuse destul de mult. Mancam ceva si ne pregatim de coborare. Iesirea din cabana devine un soc: totul alb in jur. A nins toata noaptea si nu se vedea nici urma de poteca. Desi putin sceptici la inceput, pornim incet urmand marcajele si constatam ca nu e chiar asa de rau  pe cat credeam. Chiar daca ne-am afundat uneori pana peste genunchi, zapada era proaspata si afanata, o adevarata placere sa mergi prin ea. In 2 ore ajungem la Gura Diham si chemam taxiul pentru a ajunge mai repede la gara. Mai avem multe planuri pentru azi.

Ajungem la gara, luam primul tren spre Brasov si de acolo plecam spre Rasnov. Nu mai aveam mult timp la dispozitie, asa ca a trebuit sa alegem: cetatea sau pestera? Dupa cum probabil va asteptati, am ales pestera.

Pestera Valea Cetatii se afla in apropierea drumului ce leaga Rasnov de Poiana Brasov. Am luat un taxi pana la intersectia cu drumul forestier ce urca spre pestera. Ajunsi la intrare, avem parte de ceva surprize, nu neaparat placute. Toata zona a fost transformata intr-o afacere destul de profitabila. Langa pestera a fost amenajata o tiroliana.

Cat despre pestera... intrarea costa 15 lei si se face doar in grupuri organizate si cu ghid. Stam la coada vreo ora, timp in care citim toate panourile din jur si devenim ceva mai optimisti. Pe un panou era harta pesterii, ce prezenta o dezvoltare considerabila. In final ne vine si noua randul. Aflam ca intrarea a fost largita pentru a facilita accesul turistilor. Se merge doar pe o pasarela amenajata, ca doar trebuie sa poata ajungem si cei in adidasi sau pe tocuri. Suntem condusi in sala principala, unde experimentam intunericul absolut. Toti vizitatorii sunt rugati sa isi inchida dispozitivele electronice si se sting toate luminile in pestera. Dar cu asemenea public, asemenea intuneric. Bineinteles ca unii n-au auzit sau n-au vrut sa auda indemnul de a-si inchide telefoanele. Nu ne-a deranjat prea tare, noi mai experimentasem lucrul acesta cu alta ocazie intr-o pestera neamenajata (o sa povestesc despre asta intr-un articol viitor), dar poate pentru majoritatea oamenilor de acolo ar fi fost o experienta inedita. Mai facem cateva fotografii, mai observam cateva formatiuni carstice si suntem anuntati ca aici se incheie turul nostru. 

Mai aflam ca in pestera se tin ocazional si concerte de muzica clasica si ne indreptam spre iesire cu un gust destul de amar si cu promisiunea ca nu vom reveni prea curand. Cu toate astea, curiozitatea nu ne da pace si in drum spre Rasnov incepem sa ne intrebam in ce conditii am putea vizita toata pestera. Inca nu avem un raspuns, dar ne-am propus sa aflam la urmatoarea vizita. Am ramas datori cu vizitarea cetatii si intre timp am aflat de inca 2 obiective importante din zona: cheile si pestera Rasnoavei. Deci, vom reveni cu detalii.

In concluzie, putem spune ca a fost o excursie reusita, in ciuda inconvenientelor. Am aflat ca o harta detaliata ne poate scoate din multe incurcaturi si ca e mai bine sa fii flexibil decat incapatanat. Probleme neasteptate pot aparea oricand si e mai bine sa ne adaptam situatiei decat sa ne suparam ca planul nostru initial esueaza.

Dar trebuie sa marturisim ca si noi suntem incapatanati. Asa ca in partea a III-a revenim tot in Bucegi, cu un plan si mai ambitios si cat mai multe planuri de rezerva pentru a ajunge pe platoul Bucegilor.