Localizare
Canionul este localizat in judetul Sibiu, in apropierea satului Mihaileni, pe malul stang al paraului Calva. In centrul satului exista un indicator catre canion.
Comuna Mihaileni se afla aproximativ la jumatatea drumului dintre Seica Mare si Agnita.
Acces
a) Tren
Se poate merge cu un tren (CFR sau Regiotrans) pana in halta Seica Mare, apoi pe jos pana in Mihaileni (20 km). Din sat pana la canion mai este 1 km conform indicatorului, in realitate e ceva mai mult (1.5 - 2 km).
b) Autobuz
Accesul cu autobuzul este aproape imposibil. Exista un autobuz / zi (Transmixt) care face legatura intre Mihaileni si Sibiu, dar programul sau, evident, nu tine cont de nevoile turistilor. [Pentru detalii - autogari]
c) Masina
Nu stiu cum sunt drumurile daca plecati din alte localitati, dar daca alegeti sa plecati din Sibiu cu masina, recomand sa porniti catre Seica Mare, NU spre Agnita. Distanta e cam aceeasi. Am fost pe ambele drumuri si pot spune ca drumul pana in Seica e foarte bun, spre deosebire de cel spre Agnita, pe care o sa va distrugeti masina. Din Seica Mare se face un drum la dreapta spre Agnita. Veti trece prin satele Boarta si Buia, dupa care ajungeti in satul Mihaileni. Lasati masina si porniti pe jos catre canion.
Descriere
Canionul de la Mihaileni este o arie protejata, fiind rezervatie geologica si peisagistica. Se intinde pe o suprafata de 15 hectare si are o lungime de aproximativ 0.5 km.
Cu siguranta nu e ceea ce te-ai astepta de la un canion. Cu toate acestea, nu este mai putin impresionant. Cunoscut printre localnici drept "Rapa lui Brod", este un canion de nisip ascuns foarte bine de ochii curiosilor in spatele unei perdele dense de vegetatie, ceea ce il face foarte greu de gasit in timpul verii. Cu toate acestea, daca veti reusi sa-l gasiti, veti fi cu siguranta impresionati de peretii inalti de pana la 25 de metri, care va vor face sa va simtiti mici si neinsemnati in comparatie cu natura din jurul vostru. In continuare, voi lasa imaginile sa vorbeasca de la sine, cu mentiunea ca nicio poza nu poate reproduce experienta de a fi acolo in persoana.
Imagini
Flora si fauna
Nimic deosebit aici, flora si fauna sunt caracteristice zonelor de deal din Transilvania. In zona avem pajisti, arbusti, tufisuri, paduri de foioase prin care se adapostesc animale precum mistretul, dihorul, veverita... Daca aveti noroc, poate vedeti si vreo caprioara.
In cazul in care mergeti sa vizitati canionul vara, nu uitati acasa o lotiune impotriva insectelor.
Legenda spune ca aici este cuibul puilor de lup, dar... e doar o legenda.
Experienta mea
26.02.2012
8 oameni
6:56 - Sibiu, Gara Mare, Regiotrans
7:45 - Seica Mare
Chiar daca varianta cu trenul pana in Seica si apoi 20 km pe jos nu pare cea mai imbietoare, pentru noi a fost singura. Si n-a fost chiar asa de rea pana la urma, pentru ca am avut noroc sa prindem o ocazie la iesirea din Seica, ocazie care ne-a luat pe toti 8 in spatele unei dube si ne-a lasat in centrul satului Mihaileni, chiar in dreptul indicatorului spre canion.
Nu ne-am lasat descurajati de gheata si zapada in care intram in unele locuri pana la genunchi si am pornit spre canion pe cararea care mergea in dreptul paraului Calva. Am stabilit deja pe care mal se afla canionul (malul stang). Atentie insa! Malul stang si malul drept se determina in functie de sensul de curs al raului, nu dupa sensul tau de mers! Asta face ca malul stang sa fie in dreapta ta. Dupa aproximativ jumatate de ora de mers prin zapada, am ajuns la intrarea in canion.
Personal, nu recomand parcurgerea canionului pe timp de vara, mai ales daca nu stiti exact unde e intrarea. E usor de ratat, fiind foarte bine ascunsa de vegetatie. Ca sa nu mai vorbesc de roiurile de insecte care va vor descuraja sa mai inaintati.
Dar nici iarna canionul nu e lipsit de peripetii. In primul rand, aveti grija unde si cum calcati, pentru ca puteti aluneca usor. Noi ne-am bazat destul de mult pe trunchiuri de copaci cazuti in canion, care, in ciuda aparentelor, erau destul de stabile. Canionul l-am parcurs incet, in aproximativ 3 ore, cu alunecarile si cazaturile de rigoare si cu multe pauze de poze si de admirat peisajul din jur. Am iesit din canion pe un deal, de unde ne-am intors in sat.
In jurul orei 12, eram inapoi in centrul satului, langa indicatorul catre canion. Ne asteptau 20 km de mers pe jos, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si am pornit spre Seica. Mai greu la inceput, cu o pauza de cafea in Buia... Toate bune si frumoase acolo, mai putin muzica, despre care nu o sa discut. La plecare din Buia am grabit pasul, pentru ca intre timp incepuse o ploaie care s-a transformat ulterior intr-o ninsoare ce a tinut vreo jumatate de ora. Am trecut si de Boarta si am ajuns in final la halta din Seica, morti de oboseala, uzi din cap pana in picioare, dar incantati de excursie, asteptand primul tren spre Sibiu.
Nu ne-am lasat descurajati de gheata si zapada in care intram in unele locuri pana la genunchi si am pornit spre canion pe cararea care mergea in dreptul paraului Calva. Am stabilit deja pe care mal se afla canionul (malul stang). Atentie insa! Malul stang si malul drept se determina in functie de sensul de curs al raului, nu dupa sensul tau de mers! Asta face ca malul stang sa fie in dreapta ta. Dupa aproximativ jumatate de ora de mers prin zapada, am ajuns la intrarea in canion.
Personal, nu recomand parcurgerea canionului pe timp de vara, mai ales daca nu stiti exact unde e intrarea. E usor de ratat, fiind foarte bine ascunsa de vegetatie. Ca sa nu mai vorbesc de roiurile de insecte care va vor descuraja sa mai inaintati.
Dar nici iarna canionul nu e lipsit de peripetii. In primul rand, aveti grija unde si cum calcati, pentru ca puteti aluneca usor. Noi ne-am bazat destul de mult pe trunchiuri de copaci cazuti in canion, care, in ciuda aparentelor, erau destul de stabile. Canionul l-am parcurs incet, in aproximativ 3 ore, cu alunecarile si cazaturile de rigoare si cu multe pauze de poze si de admirat peisajul din jur. Am iesit din canion pe un deal, de unde ne-am intors in sat.
In jurul orei 12, eram inapoi in centrul satului, langa indicatorul catre canion. Ne asteptau 20 km de mers pe jos, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si am pornit spre Seica. Mai greu la inceput, cu o pauza de cafea in Buia... Toate bune si frumoase acolo, mai putin muzica, despre care nu o sa discut. La plecare din Buia am grabit pasul, pentru ca intre timp incepuse o ploaie care s-a transformat ulterior intr-o ninsoare ce a tinut vreo jumatate de ora. Am trecut si de Boarta si am ajuns in final la halta din Seica, morti de oboseala, uzi din cap pana in picioare, dar incantati de excursie, asteptand primul tren spre Sibiu.
