Localizare
Acces
- Cu masina:
- Pe Calea Dumbravii pana la fabrica Dumbrava, apoi urmati drumul la stanga spre Cisnadioara.
- Iesiti din Sibiu pe Calea Cisnadiei, ajungeti in Cisnadie, apoi urmati strazile: Sibiului, Cindrelului si Magurii dupa care veti ajunge in satul Cisnadioara.
- Sibiu – DN1 – DJ106D (pe partea dreapta) – Cisnadie – Cisnadioara
- Cu autobuzul: curse zilnice Transmixt – pana in Cisnadie, apoi pe jos inca aproximativ 2 km pana in Cisnadioara. Curse directe pana in Cisnadioara nu mai exista.
- Pe jos. Nu-i chiar asa mult! Cel mai scurt drum e cel care trece pe langa fabrica Dumbrava.
Descriere
Biserica fortificata
Este un obiectiv turistic important al judetului Sibiu si este deschisa spre vizitare. Intrarea costa 5 lei. In continuare va prezint descrierea pe care o puteti citi si la intrare in cetate.
Ce se poate vedea acolo sus?
Pe varful acestui deal conic gasiti resturile unei cetati odinioara bine intarite, de la care numai o constructie bisericeasca in stil romanic mai este pastrata integral. Un zid oval inconjoara curtea cetatii. De la aceasta inaltime puteti sa gustati din plin o priveliste minunata de jur imprejur: inspre sud si vest spre zona muntoasa a muntilor Cibinului si spre est trecand peste orasul Cisnadie in valea Oltului pana la muntii albi si mareti ai Fagarasului. La picioarele dealului cetatii se intinde satul plin de traditii Cisnadioara / Michelsberg langa valea Argintului, inconjurat de un brau de case de vacanta moderne in zona livezilor stravechi.
Ce sens au avut cetatea si biserica in acest loc?La fel ca si celelalte cetati taranesti si bisericesti din Ardeal, si acest complex era ridicat sa apere timp de secole biserica si taranii satului de ostiri straine, care intrau adesea in tara si o pradau (mai ales tatarii, cumanii si turcii). Intr-adevar, in anul 1658 cisnadiorenii au putut gasi aici adapost fata de trupele turcesti care au ars satul. Acelasi lucru s-a intamplat in 1705 cand trupele imperiale au devastat satul.
Biserica a fost construita deja la sfarsitul secolului al 12-lea si a fost dedicata sfantului Mihail, fapt ce a dus la numirea dealului cetatii in documentele medievale „Mons Sancti Michaelis”. Biserica a fost folosita ca biserica de pelerinaj. Biserica parohiala propriu-zisa (de la reforma o biserica evanghelica) se afla in mijlocul satului. Din 1940, capela Michaelis adaposteste un locas memorial pentru soldati cazuti in primul razboi mondial. De mult nu se mai foloseste pentru slujbe. Dar datorita acusticii buna si a simplitatii ei festive, aici au loc din cand in cand concerte si spectacole de teatru.
In scopul apararii, sus langa zid au fost tinute un numar de pietre globiforme. Pana in zilele noastre era o sarcina a fiecarui mire din Cisnadioara ca inainte de casatorie sa ridice prin rostogolire asa o piatra din vale pana sus in cetate.
De mult cetatea nu mai serveste apararii. Dar ca un monument de cultura rar intalnit, trebuie sa fie pastrata in continuare si ingrijita. Va rugam sa nu deteriorati inscriptiile, zidurile si peretii.
Istorie – mai mult de 800 de aniCapela si cetatea au fost comandate probabil intre 1180 – 1200 de catre proprietarul de atunci – clericul de origine valona Gozelinus. Intr-un document din anul 1223 este mentionata pentru prima data cetatea. In perioada aceea, magister Gozelinus o dona impreuna cu pamantul abatiei din Carta din valea Oltului, o manastire cu calugari valoni. Satul Cisnadioara / Michelsberg probabil a fost fondat dupa 1223 de colonisti din Francia de langa raul Mosel. Locuitorii ei au fost de atunci iobagii manastirii din Carta. In anul 1474 cand a fost desfiintata abatia din Carta, Cisnadioara impreuna cu dealul cetatii a revenit protopopiei Sibiu / Hermannstadt. Pana la mijlocul secolului al 19-lea, satul a ramas un sat de iobagi.
Timp de secole preotii si locuitorii din satele sasesti Cisnadie si Cisnadioara s-au certat pentru proprietatea bisericii din deal. In ziua de astazi, cetatea apartine de orasul Cisnadie. Cheltuielile pentru intretinere si supraveghere sunt finantate din banii de intrare a vizitatorilor.
Calcarele cretacice de la Cisnadioara
Sau o denumire mai comuna – Piatra Broastei. Cu o vechime de 65 de milioane de ani, calcarele cretacice de la Cisnadioara sunt integrate in Rezervatia geologica de la Cisnadioara, fiind vizitate atat de pasionatii de geologie, cat si de turistii dornici sa admire peisaje deosebite. Cunoscuta pe plan national pentru varietatea de fosile marine ( belemiti, amoniti, corali neevoluati), rezervatia a fost cercetata inca din a doua jumatate a secolului XVIII. Recent, in 1999, aici au fost gasite fosile ale legendarului arbore de Sequoia. De atunci, rezervatia constituie un punct fosilifer integrat in circuitul turistic european. Fosilele descoperite in micul sat au o valoare de patrimoniu, fiind unice in Romania.
Imagini
| Cetatea Cisnadioara | ||
|---|---|---|
 |
 |
 |
 |
 |
| Piatra Broastei | ||
|---|---|---|
 |
 |
 |
Flora si fauna
In ceea ce priveste flora, nu e nimic deosebit de mentionat. Fiind la o altitudine de 693 m, intalnim in mare parte paduri de foioase.
Fauna, in schimb, poate fi destul de interesanta in aceasta zona. Caprioare, mistreti, vulpi, serpi, soparle, amfibieni, etc. Nu e cazul sa va speriati daca ati auzit de serpi. Sunt sanse extrem de mici sa intalniti vipere in zona aceasta. Cel mai comun este sarpele de casa (Natrix natrix). Cel mai bine este sa-l lasati in pace. Desi nu este periculos pentru oameni, daca se simte atacat, secreta substante urat mirositoare, deci sfatul meu este sa nu-l luati in mana. Veti mai putea intalni si cate o naparca (Anguis fragilis). Desi numita popular si incorect „sarpele de sticla”, naparca nu este un sarpe! Este o soparla apoda.
Nici de insecte nu veti scapa daca mergeti vara.
Experienta mea
18.03.2012, 9:30
Punct de plecare: Cimitirul Municipal Sibiu
8 oameni
Distanta parcursa in total: ~25 km.
Am plecat pe jos pe Calea Dumbravii spre Cisnadioara, ajungand in sat ceva mai repede decat ne asteptam. Am facut aproximativ 3 ore pana in sat, cu multe pauze de poze pe drum. Din centrul satului am urcat la cetate, am vizitat ce era de vizitat, am facut poze, apoi ne-am intors in sat si am plecat spre Piatra Broastei. Pentru unii, o rezervatie naturala impresionanta prin varsta acesteia, pentru altii – loc de facut gratar; altii considera stanca un loc bun sa-si scrie numele si, din observatiile personale, unii considera aceasta rezervatie o groapa de gunoi. Concluzia: Romania mai are mult pana sa ajunga la un nivel de civilizatie decent.
Drumul pana acolo n-a fost cel mai fericit in aceasta perioada a anului (noroi, ceva gheata si zapada pe alocuri), dar asta n-a descurajat pe nimeni. Nici macar pe cei care venisera la gratar. Nu ca ar fi asta o problema, chiar n-ar deranja pe nimeni deca ar lasa zona cel putin la fel de curata cum au gasit-o si daca n-ar mai polua fonic mediul. Dar din ce am vazut, asta nu prea se intampla in tara noastra.
